Contestarea deciziei de concediere
Salariatul care consideră concedierea nelegală și/sau netemeinică poate formula contestație la instanța de judecată. Pentru concedierile care nu sunt disciplinare, termenul este de 45 de zile calendaristice de la data la care salariatul a luat cunoștință de măsura dispusă (art. 268 alin. (1) lit. a) Codul muncii). Pentru concedierea disciplinară, termenul este de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei (art. 252 alin. (5) și art. 268 alin. (1) lit. b) Codul muncii).
Prin contestație se poate cere anularea concedierii nelegale sau netemeinice și despăgubirea prevăzută de art. 80 Codul muncii: salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat. Perioada se stabilește în raport cu soluția instanței și reintegrarea, dacă a fost cerută; nu se prelungește automat până la plata efectivă. Dacă reintegrarea nu este solicitată, contractul încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii de anulare, potrivit art. 80 alin. (3). Actualizarea sumelor și eventuala dobândă pentru întârzierea plății se analizează distinct.
Procedura de contestare
În situația în care salariatul dorește să se întoarcă la locul de muncă, poate solicita instanței reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii. În caz contrar, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de anulare a deciziei de concediere.
Dacă prin desființarea locului de muncă și concediere s-a produs și un prejudiciu moral, iar acesta este dovedit, se poate cere obligarea angajatorului la plata de daune morale. De asemenea, se pot solicita cheltuielile de judecată (onorariu avocat, sumele cuvenite martorilor, cheltuieli de transport/cazare, alte cheltuieli necesare procesului). Aceste aspecte fac parte din sfera dreptului muncii și pot necesita reprezentare juridică specializată în litigiile de muncă.
Conținutul contestației
Ce trebuie să conțină contestația
- Datele salariatului: nume, prenume, domiciliu/reședință, CNP, telefon, e-mail, cont bancar (dacă este cazul).
- Datele angajatorului: denumire, sediu, și dacă sunt cunoscute, numărul de înregistrare la registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice.
- Obiectul cererii: anularea deciziei de concediere, plata despăgubirii bănești, reintegrarea, daune morale, cheltuieli de judecată.
- Motivele de fapt și de drept: toate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei de concediere.
- Probe: înscrisuri, interogatoriu, martori etc., propuse prin contestație (sub sancțiunea decăderii), deși în litigii de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Punerea în executare depinde de obligațiile stabilite în dispozitiv și de regimul executoriu aplicabil. Hotărârile primei instanțe privind plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile de muncă sunt executorii provizoriu de drept (art. 448 alin. (1) pct. 2 CPC). O soluție de respingere nu acordă despăgubiri salariatului; se verifică separat orice obligație privind cheltuielile de judecată. Calea de atac și eventuala suspendare a executării se analizează în cazul concret.
Aflați cum vă putem ajuta în contestarea deciziei de concediere – consultați serviciile noastre de dreptul muncii.
Vezi serviciile de dreptul muncii